®Aceste personaje aparţin lui Stephenie Meyer, iar noi nu avem nici un drept de autor asupra lor.™

Capitolul 4

Capitolul 4

–          Quil, frateeeee! Am strigat eu din maşina nou achiziţionată.

–          Jacob?!? Frate, tu eşti? Nuuuu, ţi-ai luat Ferrari?? Eşti nebun? Zbiera şocat Quil.

–          Da! O ador! E bestială! Mergem la o tură? Am îngânat eu, mimând tonul de superioritate.

–          Glumeşti! Al tău sunt! Eşti liber pentru tot restul vieţii tale?

Am început să râdem amândoi! Omul acesta era mai mult decât bestial. Era prietenul meu de când eram mici. Mereu ne cicăleam, doar pentru a ne împăca în secunda doi.

–          Hey, Quil, ce zici dacă mergem până în Seattle? Am chef să…

–          Te uiţi după fete. Da ştiu! Să mergem! Chiţăia Quil.

–          Ştiam eu! Să mergem!

Drumul a fost mai mult decât „normal” dacă poţi să numeşti două sute la oră normal. Eram mai mult ca sigur că micuţul Quil murise. Nu de frică, ci de cum făceam slalom printre maşinile ciudat de multe pentru un drum atât de pustiu. Am trecut cu vederea că era să dau peste unul cu un Porche 911 Turbo, continuându-mi drumul. M-am luat la întrecere cu o puştoaică. Maşinuţa era bijuterie! Dar cine a spus că te poţi pune cu un Bugatti când, clar, maşina aia costa mai mult decât casa mea şi maşina la un loc. Veyron era o maşină cu care nu te poţi pune decât dacă eşti sigur că poţi accepta înfrângerea fără să răbufneşti.

M-a făcut din secunda doi în care am călcat pedala de acceleraţie. Tipa asta era nebună!

Drumul a fost destul de drept, dar când am ajuns la o curbă aproape de nouăzeci de grade am ridicat frâna de mână şi am apăsat acceleraţie mulându-mă parcă după curbă. Driftul îmi ieşise perfect, doar că Quil al meu aproape îmi pătase tapiţeria. Am crezut că îl arunc pe fereastră la cei două sute douăzeci la oră.

Când am intrat în Seattle un indicator enervant mă avertiza că limita era de cincizeci la oră. Am încetinit. Eram un melc.

Am găsit un parc drăguţ unde am făcut o parcare laterală mai mult decât perfectă. L-am lăsat pe Quil să iasă primul, aşa puteam să îmi fac intrarea în scenă mai dramatică. Am deschis uşa după care am călcat asfaltul cu teneşii mei orbitor de negrii. Cămaşa, neagră şi jeansi de un negru cu reflexii albastre care mă costaseră nici mai mult nici mai puţin de o mie de dolari, dar nu conta când vorbeai de un look-ul meu. Tata aproape că făcuse crize de nervi când mi-a văzut hainele şi Ferrari-ul. Dar s-a rezumat la a spune că îmi va mai lua din cardurile alea, altfel riscam să îl aduc în sapă de lemn. Nu îmi păsa. La cei şaptesprezece ani ai mei eram deja directorul departamentului de haine pentru bărbaţi Prada. Reuşisem să mă afirm în lumea „mondenă” cu ajutorul tatei care este directorul firmei Prada. Toată lumea îmi contesta deciziile, dar nu şi când îşi aduceau aminte cine le plăteşte salariile. Când aveam să împlinesc douăzeci şi unu de ani urma să preiau conducerea firmei. Gândul nu numai că îmi făcea pielea de găină, dar îmi făcea sângele să clocotească! Adoram sentimentul.

–          Jake, uite pe cine am găsit aici! M-am crispat.

–          Jeanice. Ce plăcere să te revăd. Îmi era dor de tine. Am îngânat eu cu un ton neutru. Janice fusese fosta mea secretară, pe care am concediat-o pentru simplul fapt că încerca să profite de postul pe care îl dispuneam. Chiar a crezut că o să îi meargă. Târfa!

–          Jacob Black! Chiar tu! Nu îmi vine să cred.

–          Mda, nici mie. Quil, plecăm!

–          Cum? Dar de abia am ajuns!

–          Acum!

Tonul meu nu mai lăsa loc de un „dar” sau de un alt „dar”. A urcat în maşină fluturându-şi mâna la fereastra mea fumurie.

Idiotule nu poate să te vadă. Am accelerat şi am plecat de acolo de parcă aveam cea mai urgentă întâlnire din istorie şi nu puteam să ratez inaugurarea.

–          Jake, ce s-a întâmplat!

–          Nimic! Am mârâit eu.

–          O-OK!

Tot drumul până în Forks nu a mai scos nici un sunet. Dădusem muzica la maxim, başii făcându-mă să trepidez pe scaunul din piele al maşinii. Dar am tăcut, am continuat doar să scrâşnesc din dinţi. Era de abia ora doisprezece dimineaţa.

Vribraţiile telefonului m-au trezit din reveria în care intrasem. A dracu’ Jeanice!

Am privit mai mult decât şocat apelantul, după care am răspuns pe un ton rece. Muzica era la minim datorită lui Quil.

–          Da tată! S-a întâmplat ceva?

–          Jacob, am nevoie de tine în Forks, acum! Tonul glaciar pe care îl adoptase făcându-mă să mă mai înmoi. Era grav!

–          Sunt la intrare în Forks! S-a întâmplat ceva?

–          Da! Charlie, a făcut accident cu maşina. Vreau să te duci şi să o iei pe Bella de la şcoală… vezi cum faci să nu îi spui! Ai înţeles?

–          Da. Chiar acum merg spre ea. Dar ce s-a întâmplat?

–          Charlie a facut accident în timp ce mergea spre Port Angeles să depună câteva dosare. Atât ştiu! Acum mişcă-te la Bella.

–           OK! Vorbim! Ciao!

Am închis telefonul fără să mai aştept un răspuns. L-am lăsat pe Quil la intrarea în La Push, cerându-mi scuze. Le-a acceptat după care a plecat neîntorcându-şi privirea spre mine. Îi rănisem sentimentele asta era clar. Trebuia să mă revanşez cumva faţă de el. Poate îi dau numărul lui Jeanice, târfa aia îmi e datoare. Am apăsat pedala de acceleraţie şi în mai puţin de cinci minute parcam maşina în parcarea infectă de la liceul de retardaţi al Forks-ului. Toată lumea a întors capul spre maşina mea.

–          La dracu’! Cum dau de Bella acum?

Întrebarea mi-a rămas fără răspuns, căci la nici zece paşi de mine un idiot o mângâia pe cur pe viitoarea mea nevastă! Acesta era idiot! Jegos împuţit!

–          Hei! Cine te crezi să o săruţi pe Bella?! Am mârâit furios! Javra asta merita bătută! Faţa Bellei era furioasă! Aproape enervată, probabil din cauza tipului ăsta. Îmi strânsesem mâna în pumn şi eram pe cale să îl lovesc.

–          JACOB! A urlat Bella suficient cât să îmi spargă timpanele. Am recţionat imediat când ghemotocul cu părul cârlionţat s-a aruncat în braţele mele. Era mai frumoasă decât înainte! Oh, stai! A fost mereu frumoasă, doar că acum era de zece mii de ori mai frumoasă! Rămăsesem absorbit de frumuseţea ei, când în sfârşit mi-am amintit de idiotul acela.

–          Isabella Marie Swan, dă-te la o parte din calea mea! Tipul acesta merită mai mult decât bătut! Să te ia dracu’, cine te crezi jegosule să o atingi aşa? Mârâiam eu! Eram extrem de furios!

–          Nu, lasă-l! E OK! Dar s-a întâmplat ceva? Jacob arăţi minunat! Cuvintele ei răsunându-mi în urechi era ca şi cum renăscusem pentru a doua oară! Am murmurat un mulţumesc, extrem de stânjenit de remarca ei. Dar brusc mi-am amintit de Charlie. Am adoptat tonul rece şi neutru de mai devreme.

–          Bella trebuie să vii cu mine ACUM!

La dracu’, nu trebuia să îi spun de Charlie. Jacob idiot şi prost. Bella frumoasă şi irezistibilă. Jacob tembel şi prostănac. Bella….

–          S-a întâmplat ceva? Jacob, CE S-A ÎNTÂMPLAT??

Tonul ei mă speriase. Ba nu, mă îngrozise!

–          Tatăl tău…am început eu…nu ştiam cum ar trebui să îi spun. E la spital. Am răsuflat aproape inconştient.

–         CEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE? CHARLIE? DE CE?

–         A avut un accident de maşină în timp ce se îndrepta spre Port Angeles pentru a depune câteva dosare la sediul central… nu are nimic grav. Dar doctorii încă îl ţin sub observaţie şi..

–         Plecăm! Acum! Du-mă la el, Jacob!

Bine, sunt bun la ţinut emoţiile sub control atunci când vreau, dar să o văd pe Bella plângând? Mi s-a frânt inima! Ba nu, mi-a murit inima. Voiam să o iau în braţe, să o strâng la pieptul meu şi să îi pot spune că totul va fi bine. Dar nu puteam. Nu puteam să mă ating de ea, părea ca un obiect mic şi fragil care s-ar fi putut sparge în orice secundă dacă mi-aş fi aşezat până şi un deget pe ea. Totuşi am reuşit să o apuc de mână şi să o conduc la maşină. Trebuia să o las să îl vadă pe tatăl ei, altfel riscam să nu îi îndeplinesc vreo dorinţă zeităţii din faţa mea. Şi, clar, nu vroiam asta. Mergeam ca un nebun pe străzile înguste şi ude ale Forks-ului. O sută patruzeci la oră s-a dovedit a nu fi o viteză bună, căci mi-a luat mai mult de zece minute să ajung la spital. Îngerul de lângă mine încă mai avea lacrimile în ochi şi urmele pe obrajii înfierbântaţi de la plâns. M-aş fi transformat într-un avion super-sonic pentru ea, dacă aş fi ştiut că asta ar fi făcut-o fericită. Parcarea spitalului era goală, poate prea goală, dar la intrare ne aştepta doctorul Cullen. Nu îl suportam! Bine, cu el nu aveam nimic, dar imbecilul său fiu mă enervează! Aproape că l-am bătut la petrecerea trecută când s-a făcut criţă. Am scrâşnit din dinţi, dar mi-am păstrat calmul. Nu voiam să o agit pe Bella. I l-am prezentat pe doctor după care m-au lăsat amândoi singur la maşină. Doar ea avea voie. Interdicţiile doctorului.

Aşteptarea a fost cruntă. Aveam impresia că Charlie nu numai că avusese un accident, dar acum fusese mutat la vreun spital din nordul Antarcticii! Altfel nu îmi puteam explica de ce îi lua atât. Am continuat să mă sprijin de partea din faţă a maşinii privindu-mi teneşii şi aşteptând ca cineva să vină şi să îmi spună că Bella doarme la spital, decât să o mai aştept. Aşteptarea mă omora, cu fiecare secundă, cu fiecare minut. Cred că toată şatra de asistente se adunase pe după poartă! Ce? Nu m-ai văzuseră până atunci un Ferrari? Am căscat nervos şi o asistentă a leşinat! Ce naib..?

–         Jake! Vreau acasă! vocea Bellei atât de rănită, de fără vlagă aproape că m-a făcut să mor. Nu puteam să las un înger să se lase purtat de atâta durere. Mi-am scos cămaşa şi am înfăşurat-o în jurul ei. Merci, Jake! Vreau acasă! a mormăit din nou Bella. Acasă…acasă unde?

–         E bine? Tatăl tău, mă refer. Am încercat eu să schimb subiectul..

–         D-da… Carlisle a zis că o să fie bine…. Dar că o să îl ţină sub observaţie până una alta. Ultimul cuvânt fusese absolut inteligibil. Mă durea să o văd aşa. Un gând mi-a trecut prin cap. Eram nebun dacă credeam că avea să accepte.

–         Atunci vino să stai cu mine! Nu te pot lăsa singură în casa aia, Bella!

A făcut ochii mari după care a murmurat un…OK. Eram şocat! Acceptase? Nu se poate. Visez… să mă ciupească cineva. A urcat în maşină şi am pornit spre La Push. Pe drum a început să mă întrebe dacă îmi voiam cămaşa înapoi. Nici gând! Avea să miroase a Bella mult şi bine, nu aveam de gând să ratez şansa. Asta fusese toată conversaţia noastră, mergeam încet să prelungesc mica mea „escapadă” cu Bella. Când am întors capul spre ea, am observat că prinţesa mea adormise. În faţa vilei am scos-o din maşină uşor astfel încât să nu o trezesc. Am mers cu ea în braţe până la etaj unde am aşezat-o în patul meu imens. Dormea atât de profund. Nu schiţase nimic. Aveam de gând să o lase să doarmă, dar…

–         Jake, nu pleca! Jake, Jake, Jake, Jake….

De parcă aş fi putut refuza asta. Vorbea în vis. La fel ca şi în copilărie. Am chicotit şi m-am aşezat lângă ea. Am adormit buştean.

Cred că adormisem în maşină pentru că nu mai îmi amintesc nimic, decât un vis ciudat. La început eram cu Jake pe plaja din La Push, ne plimbam pe mal, până când dintr-o dată, Jake nu mai era lângă mine, şi am început să îl caut. După câteva minute, l-am găsit aproape de pădure. Era într-o baltă plină de sânge. „Jake, nu pleca! Jake, Jake, Jake, Jake….” Am început să îl strig, dar nu îmi răspundea. După asta cred că am adormit  din nou, pentru că visul s-a repetat din nou. Şi atunci m-am trezit ţipând

–         Nu, nu, nu…nu Jake, nu cel mai bun prieten al meu din copilarie. Nu!

–         Bella? Eşti bine? Linişteşte-te, a fost doar un coşmar. Calmează-te, te rog.

–         Jake? Tu eşti? Eşti bine? Am început să îl întreb.

–         Da Bella, sunt bine. A fost doar un coşmar.

–         Oh, Slavă Domnului, am oftat eu.

Apoi, toate cele întâmplate ieri au revenit ca o avalanşă gata să distrugă totul în jurul meu. Şcoala…Alice, Rose, Jasper, Emmett…nesuferitul de Cullen…umilirea lui la prânz, săruturile…Jake…accidentul lui Charlie…iar Cullen…în maşina lui Jake…

Charlie! Oare cum se simte? Când mă gândesc că era la un pas de moarte, şi tocmai din vina idiotului de Cullen, dacă nu era el, Charlie era acum acasă, sau la muncă, dar nu la spital.

Lacrimile nu au întârziat să-şi facă apariţia. Jake s-a uitat la faţa mea şi a văzut că am început să plâng.

–         Bella? De ce plângi?

–         Oh, Jake! şi m-am agăţat de gâtul său. Charlie!

–         Charlie? Bella, ce s-a întâmplat? De ce plângi? M-a întrebat el din nou, mângâindu-mi părul.

–         Când m-am gândit că am fost la un pas de a-l pierde pe Charlie, am început să plâng. Nu ştiu ce m-aş face fără el, chiar dacă nu avem relaţia aceea speciala tată-fiică. Eu îl iubesc mult şi nu ştiu ce m-aş face fără el.

–         Off, Bella. Linişteşte-te. Charlie este în regulă acum.

După încă câteva minute de plâns m-am calmat şi m-am ridicat din pat.

–         Apropo Jake, ce facem noi din în acelaşi pat? L-am întrebat când mi-am amintit că a fost chiar lângă mine.

–         Oh, când te-am adus în camera deja dormeai, şi ai vorbit în somn. Ziceai ceva de genul: Jake, nu pleca!…Aşa că am decis să rămân lângă tine.

–         Oh! Cât e ceasul? L-am întrebat după câteva momente.

–         E 4 şi 15 minute dimineaţa.

–         Cât am dormit…Jake..acum poţi să mă duci acasă? Trebuie să fac un duş, să mă schimb, să fac budinca pentru Charlie şi pentru Cullen..şi apoi trebuie să mă duc la şcoala, deşi nu prea vreau să stau la ore, cred că o să mă învoiesc.

–         Sigur că te duc Bella. Ăă, stai să mă schimb şi eu şi mergem.

–         Bine, te aştept jos.

Am coborât la parter şi m-am aşezat pe canapea cât îl aşteptam pe Jake. După câteva minute, a coborât fiind îmbrăcat cu o pereche de pantaloni albi, un tricou lărguţ şi o jachetă crem.

–         Gata, putem merge acum.

Am dat din cap şi m-am ridicat de pe canapea îndreptându-mă spre uşă. Afară începea să se lumineze. Mi-a deschis uşa şi apoi s-a dus pe partea şoferului.

Drumul nu a fost lung, şi a fost parcurs în linişte. Când am ajuns la mine acasă, am descuiat uşa şi am intrat, invitându-l şi pe Jake.

–         Rămâi cât timp îmi fac eu treburile? Sau pleci, şi vi mai târziu să mă iei şi să mă duci la şcoală? Încă nu am avut când să îmi iau o maşină nouă, şi nu am cu cine să mă duc.

–         Da Bella, nu e nici o problemă.

–         Mersi Jake. Şi l-am îmbrăţişat.

–         Cu toată plăcerea Bella. Acum, du-te şi pregăteşte-te de şcoală.

–         Bine, ne vedem peste câteva minute.

După zece minute, am terminat cu duşul. Acum, să văd cu ce mă îmbrac. Mi-am deschis uşile de la dulap şi m-am uitat prin haine.

Am rămas la o pereche de blugi negrii, strimti şi un tricou tot negru puţin larg. Ca încălţăminte am ales o pereche de sandale cu toc înalt, negre, cu fermoar auriu. Ar cam trebui sa îmi reînnoiesc garderoba. Poate le întreb pe Alice şi Rose dacă vor să vină cu mine.

Mi-am pus în geanta de şcoală ce îmi trebuia pentru orele de astăzi şi am coborât.

–         Eu mănânc nişte cereale, vrei şi tu? L-am întrebat pe Jake intrând în bucătărie.

–         Da, sună bine. A răspuns el, urmându-mă.

–         Bine, stai jos şi aşteaptă.

Am scos două boluri şi cerealele din dulap, şi apoi laptele din frigider şi le-am amestecat.

–         Şi ce ai mai făcut în tot acest timp? Văd că te-ai schimbat destul de mult.

–         Da, asta aşa este. Cred că m-a influenţat slujba tatei în cele din urmă.

–         Da, Billy mereu a ştiut cum să influenţeze lumea. Şi am început amândoi să râdem.

–         Da. Păi, după cum vezi, mi-am luat şi eu o maşina potrivită mie în sfârşit. Tata este mândru de mine acum. Şi am început din nou să râdem.

–         Ştii cum se spune, aşa tată, aşa fiu. Nu aveai cum, în cele din urmă, să nu moşteneşti ceva de la el în afară de înfăţişare.

–         Hei, nu mă jigni. A zis el, şi am început să râdem din nou.

–         Eu am terminat. Acum mă apuc de budincă. Am destul de mult timp pentru că este abia 6.

Am scos tot ce îmi trebuia pentru budincă şi m-am apucat de ea. Pe la şapte şi zece minute am terminat-o. Timp de jumătate de oră am mai vorbit câte puţin şi apoi am plecat spre şcoală.

Când am ajuns, toată lumea se uita la maşina lui Jake.

–         Mă aştepţi aici, da? L-am întrebat înainte de a mă da jos din maşină.

–         Da. Ne vedem mai târziu.

–         Dap.

Cum am ieşit din maşină, Alice a sărit pe mine. Rose, Jasper şi Emmett erau în spatele ei.

–         Off, Bella! Îmi pare atât de rău pentru Charlie. Îmi cer scuze pentru Edward. A spus ea când mi-a dat drumul.

–         Alice, nu trebuie să iţi ceri tu scuze pentru ce face fratele tău care nu e întreg la minte. Oricum, scuzele nu ajută la nimic. Charlie putea să moară in acest accident.

–         Ştiu. Tu eşti bine nu?

–         Da Alice, sunt bine. Nu eu sunt cea care a facut accident, am spus chicotind uşor.

–         Aşa e. A spus ea, acompaniându-mă.

M-au îmbrăţişat şi restul şi pe urmă le-am spus că trebuie să mă duc la oră. Aveam biologie şi se testau grupele sanguine. Când am început ora şi am văzut ce facem, i-am cerut voie Domnului Banner să mă învoiască de la oră, pentru că mi se face rău de la sânge. M-am dus la secretariat şi i-am spus Doamnei Cope că astăzi nu voi putea sta la ore, pentru că mă duc să stau cu tatăl meu la spital. M-a întrebat cum este Charlie, dar în rest nimic. Cred că deja ştie tot oraşul ce s-a întâmplat. Mi-a spus că pot pleca liniştită şi că mă va scuti ea de la ore.

Am ieşit din şcoală şi m-am îndreptat spre parcare. Jake încă era acolo, aşteptându-mă, aşa cum a spus că o va face. După ce am intrat în maşină şi mi-am pus centura, mi-am scos telefonul din geantă şi i-am dat un mesaj lui Alice să nu-şi facă griji pentru mine dacă nu mă văd la ore sau la cantină în pauza de prânz. Drumul la spital a fost liniştit, nu am simţit nevoia să vorbesc despre nimic, şi se pare că şi Jake avea aceeaşi părere ca şi mine.

Am luat budinca de pe bancheta din spate şi m-am îndreptat spre intrarea din spital, apoi la Charlie în salon. Charlie era treaz, dar se pare că, Cullen nu. Ce leneş poate fi copilul ăsta. L-am întrebat pe Charlie cum se simte, şi mi-a spus că este bine, să nu îmi mai fac atâtea griji pentru el. I-am lăsat budinca şi i-am spus să îi păstreze o parte si lui Cullen, şi apoi am plecat. Nu suportam să îl văd atât de neajutorat pe Charlie, căci eu îl cunoscusem drept omul care nu putea fi înlăturat. Era groaznic pentru mine.

Jake mă aştepta în parcare şi după ce am intrat în maşină m-a întrebat unde vreau să mergem. Eu i-am răspuns că dacă vrea, la el acasă, să îl pot vedea pe Billy. Mi-a zis că s-ar putea să nu fie acasă, dar totuşi a fost de acord cu mine, deci am mers la el acasă.

Cum a spus şi Jake, Billy nu era acasă, dar a venit cam după trei ore de când am ajuns noi. În acest timp am mai povestit ce s-a întâmplat cat timp nu ne-am văzut şi ne-am uitat la un fim, Scary Movie 4, la care am râs cu lacrimi.

–         Bună copii, ce faceţi?

–         Bună tată. Uite, cu Bella pe aici, ne uitam la un film.

–         Buna Billy, de când nu ne-am mai văzut. M-am ridicat de pe canapea şi m-am dus să îl îmbrăţişez.

–         Bella! Ce mare ai crescut, şi ce frumoasă te-ai făcut.

–         Mulţumesc. Am spus şi am început să roşesc.

–         Hei, mă gândeam…nu vrei să fii model pentru următoarea mea creaţie vestimentară?

–         Um, cred că va trebui să refuz. Nu prea mă pricep la astfel de lucruri, şi cred că nu aş mai ştii ce să fac dacă aş fi in faţa a sute de oameni.

–         Eh, bine, cum doreşti. O să vezi tu când o să fii nevasta lui Jake.

Când am auzit ce a zis am rămas mască. WTF??? Îmi aminteam din copilărie când i-am promis lui Jake că voi fi soţia sa, dar atunci glumeam.

–         Jake, vreau să îţi spun ceva. I-am spus acestuia după ce Billy ne-a lăsat singuri.

–         Sigur Bells, ce s-a întâmplat?

–         Vroiam să îţi spun ceva referitor la ce a zis Billy. Am glumit când am spus că îţi promit că voi fii soţia ta.

–         Nu îţi face griji Bella. Oricum, am deja o prietenă, Dennise.

–         Oh, Jake, mă bucur atât de mult pentru tine! Şi l-am tras într-o îmbrăţişare. Arată-mi o poză cu ea, spune-mi cum v-aţi cunoscut, când, unde, de când sunteţi împreună…

Mi-a arătat nişte poze cu ea, mi-a spus că s-au întâlnit pe plaja din La Push, s-au cunoscut acum 2 luni, şi de atunci sunt împreună. Ceasul era în jur de 4 după-amiaza…Când vorbeam cu Jake, am primit un telefon de la Carlisle pentru a-mi spune că Charlie poate fi externat atunci dar numai dacă promit că fac ce îmi spune el. După ce am închis, i-am povestit lui Jake ce am vorbit cu Carlisle şi apoi am plecat spre spital. Când am ajuns, Charlie era deja îmbrăcat şi gata de plecare, şi Cullen nu mai era acolo. Se pare că şi el a fost externat, deşi avea răni mai grave decât cele ale lui Charlie. Cred că îl va trata Carlisle de acasă.

În drum spre casă , Charlie a făcut o observaţie: „Ce bine vă stă împreună copii” la care i-am răspuns amuzată „Jake e viitorul meu soţ, nu?”, dar cred că el a luat-o de serios pentru că a fost tăcut tot restul drumului, dar avea un rânjet cât Zidul Chinezesc pe faţă. Eu şi jake am început să râdem. Din nou!

Când am ajuns acasă l-am întrebat pe Jake dacă vrea să rămână la cină, şi a spus că acceptă fericit. Pe parcursul cinei am mai vorbit despre verzi şi uscate, printre care eu am vorbit cu Charlie când mergem să îmi iau maşina, pentru că Jake nu va fi mereu la dispoziţia mea. I-am mai spus lui Charlie ce trebuie să facă, ca să aibă grijă de el cât eu sunt plecată la şcoală, pentru că el mai stă acasă câteva zile. Charlie ne-a spus că maşina lui vine de la service mâine.

**********

Ultimele două săptămâni de şcoală au fost monotone. Mi-am luat o maşină minunată. Aston Martin DB9 Coupe, albă. Am fost cu Alice şi Rose la cumpărături şi mi-am reînoit garderoba. M-am tot certat cu Charlie în primele zile în care a stat acasă. Nu vroia să mă asculte deloc. Se încăpăţâna că este bine, şi că se poate duce la muncă.

Astăzi se pare că a venit şi Cullen în sfârşit la şcoală. Înainte de ora de Biolgie, pe care o avem împreună, a venit la mine, m-a luat de mână şi m-a tras în debaraua îngrijitorului Burke. Normal că m-am împotrivit, dar el a continuat să mă tragă şi să îmi spună să tac, că nu îmi face nimic. Încă mai are mâna în ghips, dar piciorul şi-l trage după el cu ajutorul invenţiei numită cârjă. Nu ştiu de ce a venit la şcoală, mai mult se face de râs venind aşa.

Începe să îşi ceară scuze pentru ce s-a întâmplat în prima mea zi de şcoală aici, şi pentru accidentul provocat lui Charlie, şi îmi explica că s-a schimbat, că nu mai e cel care era înainte. Da, şi eu l-am crezut. Normal! Unde sunt, la camera ascunsă? Cullen îşi cere scuze şi zice că s-a schimbat, sigur sunt la Punk’d. I-am dat un genunchi în punctul lui sensibil ca să pot pleca şi să nu îi mai ascult banalităţile. L-am lăsat acolo şi am plecat spre ora de Biologie. Mă întreb dacă va veni, sau va chiuli. Am rânjit diabolic. Cred că va întârzia câteva minute după lovitura pe care a primit-o.

__________________________________________________________________

Hi Guys,

Theo la microfon! :)) Ce mai faceti? Eu una sunt moarta de soooomn! Am adormit la 4:40 :)) si m-am trezit la 12:40 =)) sunt fenomenala stiam :)) Aaaa si ca sa fiu si mai fenomenala am uitat sa mananc…sunt nemanacata de iei de la pranz =))) LOL! am uitat complet :))

Pai da, ca aseara cine credeti ca statea la telefon? Raspuns: eu :)) … A da, si pe la trei si ceva mi-am bagat cashtile in urechi si am dat play la aceeasi melodie over and over again :)) s-a f*tut [scuzati limbajul :D] telu de dimineatza/pranz era mort, fara baterie…nimic :))

OK, OK, ca sa nu mai lungesc vorba sper sa va placa capitolul… Gaby a mea s-a revanshat pentru capitolul trecut, asa ca acum va oferim nici mai mult nici mai putin de 4000 si ceva de cuvinte de Too Late.

Kisses,

Theo~

Advertisements

29 responses

  1. Pingback: Capitolul 4 « Too Late…

  2. Catalina

    Super capitolul .Imi pare bine ca Jake are prietena:X . Si Edward poae chiar sa schimbat dar trebuie sa dovedeasca si prin fapte. Repet genial capitolul , si Theo imi pare rau de tine ca ai ramas nemancata 😦 .Mananca de 2 ori mai mult ca sa te revansezi si pt ieri 🙂 .

    Big Hugs and Kiss >:D< :*:*:* ,Catalina

    June 28, 2010 at 2:23 PM

  3. Maria

    Super capitolul :X:X
    Deci, ador ce scrieti voi aici!
    Sunteti geniale!

    June 28, 2010 at 6:58 PM

  4. ai primit un cadou de la mine
    http://monika96.wordpress.com/ (pt detali)

    June 28, 2010 at 7:30 PM

  5. Super tare!Sunteti geniale!!:X:X:X:X
    Imi place Jacob-ul asta mai mult decat originalul!:X:X:X
    Saracul eddie!Dupa ce ca mai are si mana si piciorul in gips il mai loveste si Bella….
    Theo ,ai grija ce faci!sa nu te imbolnavesti!
    :*:*:**:*:**::*:*:*:*:*

    June 28, 2010 at 8:22 PM

  6. alexa

    super tare:X
    app…
    citeshte shi fiq meu:)
    plz:D
    http://floriilegle.blogspot.com/

    June 28, 2010 at 9:56 PM

  7. alexa

    super tare:X
    app…
    citeshte shi fiq meu:)..
    plz:D
    http://floriilegle.blogspot.com/
    😀

    June 28, 2010 at 9:57 PM

  8. Este superb capitolul:x:x
    Jake şi Quil sunt fenomenali:)):))
    “un idiot o mângâia pe cur pe viitoarea mea nevastă”:))=))
    Sper ca Edward să şi dovedească prin fapte că s-a schimbat, nu doar prin vorbe:)
    Abia aştept capitolul următor.
    Baftă la scris:*:*:*:*

    June 28, 2010 at 11:07 PM

  9. imi place foarte mult ce scrieti..bafta in continuare:*:*

    June 29, 2010 at 12:19 AM

  10. Ony

    au:))Bella is a bad girl=)):))mi-a placut ca l-a lovit:))trebuie sa se impuna fetele:))
    eddie ddie…tind sa red ca ceva s-a intamplat in minticica lui acolo,dupa accident.crd ca el chiar s-a schimbat..dar stiti cum se spune: s’a schimbat TOO LATE:d:x:))
    scrieti minunat amandoua>:D<astept nextul:X

    June 29, 2010 at 2:20 PM

  11. ohhh astia doi au inceput sa se aproprie :)):)) ce tare jacob credea ca e nevasta lui =)) si sunt suta la suta sigura ca era dezamagit si a inventat si o prietena :))
    hmmm….bella este hot! sunt sigura ca alice a avut grija de asta cand sau dus sa-si ia haine de la mall ;))
    iar faza cu cei doi in dulap o_O a fost mortala:)):)) mi-l imaginez pe ed cum tragea de ea sa intre dracu acolo si ce ganduri ii trecea ei prin minte, apoi cand a zis ca nu a bagat-o acolo sa-i faca ceva =)) are mana si piciorul in ghips:)):)) deci nu avea nicio sansa, iar bella la mai si lovit, saracul, cred ca este pe undeva cazut acum =))=))=))
    asa…deci fetelor mi-a placut capitolul 😉 (theo acum cateva zile si eu am iesit de pe mess la 7 si ceva dimineata =))) am stat toata noaptea, iar apoi am dormit o ora si am plecat pe drum, stiu cum e =))) )
    hmmm…aberez cam mult nu?=)))
    astept cap 5 >:D<:*

    June 29, 2010 at 8:56 PM

  12. super tare cap:X
    totusi… Jake pare sa ia chestia cu casatoria in serios…:)) sper sa-i treaca:))
    spor la scris>:D<

    June 30, 2010 at 1:18 AM

  13. Doamneee!!Sunt lesinata de ras=))=))
    Sunt atatea faze amuzante in acest capitol=))Incerc sa-mi aleg o favorita,dar nu reusesc:))
    -Jacob Black! Chiar tu! Nu îmi vine să cred.
    -Mda, nici mie. Quil, plecăm!
    -Cum? Dar de abia am ajuns!
    -Acum!
    =)) NU mai pot!=))=))=))
    _____________
    Asa..
    Jacob este dragut..daca are prietena este foarte dragut:))..asa scapa Bella de un pretendent:))
    Saracul Edditza..cand incearca si el sa faca un lucru bun nu-l crede nimeni 😦 😦 .Bella parca e cam dura cu el..ar trebui sa fie mai buna..krd=))

    Un capitol minunat!Bravo fetelor!! 😉
    A biig hug from Spider-monkey!>:D<

    June 30, 2010 at 4:25 AM

  14. Grozav cap;)
    cat ma bucur ca Jacob e alaturi de Bella
    scrieti fenomenal!
    tineti-o tot asa…

    June 30, 2010 at 7:10 PM

  15. annamarya92

    ce capitol superb:X:X:X:X
    imi place cum scrieti
    felicitari
    :*:*:*:

    July 6, 2010 at 9:18 PM

  16. nicolle

    are prietena :X:X: X god bless you :)) imi vine sa sar in sus.mersi mult fetelor :X:X:
    am ras atat de mult in timp ce citeam,acum ma doare burta acum =)) pe cand urm cap?;;)

    spor la scris >:D<

    July 7, 2010 at 8:39 PM

  17. nikannie

    deci jake are prietena si in acelasi timp ii place de bella?
    edward si-a cerut scuze?! poate chiar se va schimba
    super cap:X:X abia ast nextu:X:X:X:*:*:*:*

    July 7, 2010 at 10:23 PM

  18. Øaиa ♥

    faceti treaba buna impreuna, fetela [=D>]
    Felicitari.! [:*:*:*]
    abia astept urmatorul capitol [\:D/]
    Xo

    July 9, 2010 at 11:43 PM

  19. Øaиa ♥

    fetele*

    July 9, 2010 at 11:44 PM

  20. Jake spune miciuni… ce prietena????
    Bella a fost cam dura cu Edward… nu merita acest comportament… sunt de acort ca-i idiot si prost si multe altele… dar nici asa…
    capitolul e superb, precum si celelalte…
    astept continuarea…

    p.s. sunt sensibila la caracter de aceea mi-i mila de toti… chiar de ce care nu merita… 🙂

    July 10, 2010 at 3:34 PM

  21. irina

    :)):))Saracu Edward,isi cere scuze da in loc primeste genunchi in locul sensibil:))
    “Intrebarea mi-a rămas fără răspuns, căci la nici zece paşi de mine un idiot o mângâia pe cur pe viitoarea mea nevastă!”Si da tre sa recunosc chiar m-a facut sa rad:)):))
    KISSES

    July 11, 2010 at 7:04 PM

  22. Bluerosedust

    n-ai pus numa rezumatu….:-w…sa-ti fie rusine:D
    by the way si eu am o sora care ma scoate din srite dar a mea e mica:))
    pana acu 1 an doi mai puteam sa o caftesc acuma o crescut si nu mai am curaj:))

    July 12, 2010 at 11:24 AM

  23. Super..abia astept continuarea…spor la scris:X:X

    July 14, 2010 at 12:52 PM

  24. lullustory

    ai primit un cadou de la mine >:D< !

    July 14, 2010 at 1:37 PM

  25. Zipyღ

    ce-mi place Jake:X
    mi-a placut perspectiva lui
    si bella este asa atasata de el
    imi place:X

    July 15, 2010 at 10:36 AM

  26. dulceKmierea

    pe cand next-ul?

    July 18, 2010 at 1:42 PM

  27. “Am căscat nervos şi o asistentă a leşinat! Ce naib..?”Prea thare faza=))

    July 31, 2010 at 11:33 AM

  28. wow…bella e fenomenala:X:X
    da

    August 2, 2010 at 2:56 AM

  29. Dar Edward s-a schimbat. Jacob este un nemernic, este la fel ca Edward, bine, ca vechiul Edward. II va fi destul de greu tinand cont ca i-a ranit tatal.

    May 5, 2013 at 10:26 PM

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s