®Aceste personaje aparţin lui Stephenie Meyer, iar noi nu avem nici un drept de autor asupra lor.™

Capitolul 6

Capitolul 6

Dimineaţa a fost groaznică. M-am trezit înaintea tuturor pregătindu-le micul dejun. A fost groaznic, să mă trezesc la şase după numai două ore de somn, dar am rezistat. Am pregătit multă mâncare, eram sigură că Emmet va devora totul până la ultima bucăţică, iar eu nu eram pregătită să îl las să moară de foame până la prânz. Alice m-a urmat silenţioasă în bucătărie, dar abia la şase şi treizeci de minute, când eu eram deja gata cu masa. Am mers să îi trezesc pe toţi, inclusiv pe cei doi amorezi de care îmi era frică să nu îi găsesc în vreo poziţie indecentă. Aveam dreptate. Rosalie era îmbrăcată în sutien şi chiloţi, iar Emmet doar în boxeri, nu voiam să fi văzut asta înainte de micul dejun.

– Rose, Emmet! Masa e gata!

– Mâncare? A spus cineva mâncare? S-a trezit speriat Emmet! Am avut cel mai oribil vis posibil, se făcea că tu găteşti!

– Chiar am gătit, i-am răspuns eu sarcastic. Veniţi la masă, sau aveţi de gând să nu mai treceţi pe la ore azi?

– Imediat! A murmurat Rosalie de sub cearşaf.

– OK. Le-am răspuns eu şi am închis uşa cât de încet am putut.

Împiedicată cum sunt, aproape am căzut pe scări, dar măcar aveam un motiv bun, eram deja gata de şcoală, cu tocuri cui, pantaloni strâmţi şi neagră cu mâneca lungă, dar cu spatele dintr-un material transparent pe care stătea scris mesajul meu preferat: Hello, my name is Single and Fabulous!

Alice tocmai terminase porţia ei de şuncă cu ouă şi se pregătea să meargă să se schimbe, de abia atunci am observat cu ce valiză venise la mine. Aia era o valiză pline cu haine pentru cel puţin două săptămâni, nu pentru o zi. Am chicotit. Am trimis-o să se schimbe, dar nu înainte să îl trimită şi pe Jasper la masă. Jasper era deja treaz, spre mirarea mea, făcuse o baie în piscina din spatele casei şi acum se relaxa pe un şezlong. L-am chemat la masă şi a venit numai de cât, era lihnit. La şapte fără zece au coborât şi însurăţeii pe care i-am servit ca la restaurant, porţie dublă pentru Emmet.

La şapte şi douăzeci eram cu toţii gata. Alice purta o pereche de pantaloni negrii ca ai mei, un tricou negru lucios şi pantofi cu toc cui. Rosalie era.. şocantă ca de obicei! Pantalonii negrii strâmţi şi maieul decoltat în formă de „V”, nu numai că o făceau să pară scoasă din revistele cele mai tari de modă, dar o şi avantajau. Pantofii ei erau decupaţi în faţă, dar tocul depăşea zece centimetrii. Eu îmi prinsesem părul într-o coadă la spate, Alice şi-l lăsase la fel de zburlit, ca de fiecare dată, iar Rose şi-l ridicase la spate într-un coc perfect!

La şcoală nu am făcut altceva decât să ne trimitem mesaje legate de petrecere. Când în sfârşit venise pauza de masă, în cantină s-a păstrat acelaşi subiect. Cullen era cu şatra lui de curve, aşa că nu l-am băgat în seamă, nici nu mă interesa dacă era să judec totul la rece. După ore familia mea m-a urmat la mine acasă.

– Bella! Am o mică surpriză pentru tine! Ţipa fericită Alice! Aici ai lista cu invitaţii sau mai bine zis cei cărora le-am trimis deja invitaţiile!

– Glumeşti? Arată-mi! Eşti genială, ştiai?

După ce mi-a înmânat lista am văzut şocată că domnul „Perfect până în unghia piciorului” nu figura pe listă am fost şi mai fericită. Dar când am văzut invitaţiile am crezut că leşin! Erau…perfecte! Aşa cum m-a obişnuit Alice pe mine. O să fiu o fetiţă foarte, foarte, foarte răsfăţată. Invitaţia era… wow, fără cuvinte. Era atât de complicată şi totuşi atât de simplă, funda care o ţinea legată mi se părea extrem de interesantă. Când am deschis-o mesajul m-a făcut să râd!

„Felicitări ai fost invitat la petrecerea anului! Isabella Marie Swan are plăcerea de a vă invita la petrecerea organizată în cinstea împlinirii celor optsprezece anişori Vineri la ora 6:00 PM

Kisses…

P.S. Dacă refuzi invitaţia s-ar putea să nu mai apuci ziua de după… Emmet Cullen şi Jasper Hale vor avea grijă de „viitorul” tău.”

– Eşti nebună, spiriduş cu părul ţepos şi cu haine prea scumpe pentru oraşul acesta, i-am reproşat eu.

– Cine vorbea! Mi-a replicat ea. Am început să râdem amândouă.

– Hey! Vă distraţi fără noi? A întrebat Emmett.

– Nu ne putem distra fără voi. Vă mulţumesc pentru invitaţii. Sunt superbe, numai bune de mâncat. Le-am spus începând să râd şi am început să îi îmbrăţişez.

– Ohh, Beluşca. Mă faci să roşesc de la atâtea laude. A zis Emmett râzând şi stângându-mă în braţe când a fost rândul său.

– D-dă-m-mi d-dru-mu. I-am spus încercând să respir. După ce mi-a dat drumul i-am dat un pumn în mână. Cred că mai mult m-a durut pe mine decât pe el.

– Gata gata cu mulţumirile şi cu glumele. Mai avem lucruri de făcut. A spus Alice făcând pe şefa.

– Da şefa! Am spus eu si Rose în acelaşi timp şi am salutat-o ca la armată. Am început să râdem cu toţii.

Când ne-am calmat am mers în garaj şi am luat toate decoarţiunile şi le-am dus la piscină. Şezlongurile erau deja aranjate de ieri. Am angajat un DJ, deci avem muzica asigurată. Boxele le vom scoate maine. Eu încă sper să nu plouă nici azi nici maine. Alice zice să stau calmă, că ştie ea sigur că va fi frumos toata ziua maine. Am întrebat-o de unde ştie asta, ca vremea nu este previzibilă, mai ales în Forks, şi mi-a spus că ştie pur şi simplu, ca un al şaselea simţ.

Puţin mai târziu a venit şi tata de la muncă. Se vedea că este foarte obosit de la atâta muncă, dar el tot a vrut să ne ajute să aranjam decoraţiunile în curtea din spate. Eram la intrarea din spate a casei când am auzit un sunet, cred că cineva a căzut în apă. Sau s-a aruncat, sper că nu i-a venit cheful lui Emmett să se balacească. Şi tocmai acum, când e Charie acasă.  Am fugit repede să văd ce s-a întâmplat şi i-am găsit pe restul râzând. Alice si Rose se ţineau de burtă, Emmett era pe jos, şi Jasper se rezema de peretele casei să nu cadă.

Dacă Emmett era pe jos, şi restul pe uscat atunci cine e în piscină? Ohh, am început şi eu să râd. Charlie e cel care e în piscină. Stai, încă mai e.

– Emmett! Ce stai acolo ca prostu’? Sari după el sau se îneacă! Am ţipat la el. Doar nu era să sar eu după Charlie. Cântăreste mult mai mult ca mine şi nici nu dacă aş încerca să-l ridic nu aş putea. Emmett era singura opţiune. Are muşchi şi este puternic.

Atunci Emmett s-a ridicat de pe jos încercând să se oprească din râs şi a mers spre piscină. S-a descălţat de teneşi şi a început să se dezbrace.

– Emmett! Dacă nu sari în clipa asta nu o să mai ai parte de moştenitori. I-am zis apropriindu-mă de el.  Când a auzit ce am spus a sărit imediat. Avea tricoul scos, şi era doar în pantaloni.


Eu şi ceilalţi am început să râdem în timp ce ne apropriam şi noi de piscină. Emmett l-a scos la din apă şi l-a adus spre margine. Jasper l-a ajutat să-l ridice pe Charlie. Dar pe el l-a lăsat acolo.

– C-Tată! Cum ai ajuns acolo? L-am întrebat abţinându-mă din râs. Ceilalţi erau la fel ca mine. Emmett a ieşit singur din apă şi a început să îţi stoarcă pantalonii de apa adunată în ei.

– Sunt cam obosit de la atâta muncă. Eram pe margine şi am căzut. Atunci ceilalţi au început să râdă. Nu se mai puteau stăpâni. Însă eu aveam mai multă putere decât ei şi am rezistat. Nu vroiam să îl fac pe Charlie să se simtă mai prost decât se simţea pentru că nu ne mai putea ajuta cu decoraţiunile.

– Încetaţi! Tată, ar trebui să te duci în pat şi să te culci. Eşti obosit de la cât de mult ai lucrat. Nu trebuia să îl las să ne ajute. În plus mâine o să te duci iar la serviciu şi trebuie să-ţi recapeţi puterile. Hai, du-te în cameră şi te culcă. I-am ordonat. Mă ascultă numai dacă folosesc vocea asta. E atât de încăpăţânat câteodată, nu vrea să mă asculte deloc. Cred că v-aţi dat seama cu cine semăn acum.

– Bine, bine. Mă duc acum. Zici că eu sunt copilul în familia asta nu tu.

De data asta nu m-am mai abţinut şi am început să râd.

– Şi eu cred asta câteodată. I-am răspuns şi l-am ajutat să se ridice de pe jos.

Nu mai aveam multe de făcut oricum. După ce tata s-a dus la el în cameră am mai aranjat câte ceva pe lângă piscină, iar apoi i-am invitat pe ceilalţi în casă, să îi servesc cu un suc, sau ce vroiau ei de băut.

– Alice, sper că nu ai invitat o persoană pe care nu aş vrea în nici un caz să fie mâine aici.

– Îmi dau seama despre cine vorbeşti, şi-a dat ochii peste cap, şi stai calmă, nu am făcut-o, mi-a zâmbit. I-am răspuns şi eu la zâmbet cu unul recunoscător. Ştiam că nu vei vrea să îl vezi mâine şi să ţi se strice ziua.

– Trebuie să mă duc să îi dau invitaţiile lui Jake pentru el şi pentru Dianne. Fetelor, vreţi să veniţi cu mine? Aşa îl cunoaşteţi şi voi pe Jake şi poate o vedem şi pe Dianne. Le-am sugerat eu fetelor.

– Eu vin! A ţipat Alice. Se poate ca Alice să refuze o invitaţie?

– Alice! Mai încet! Charlie doarme sus.

– Scuze. A spus Alice şi a făcut faţa ei de căţeluş care mă înmoaie de fiecare dată şi aşa mă aduce unde vrea ea.

M-am întors spre Rosalie.

– Rose?

– Da, normal că vin. Nici nu mai trebuia să întrebi.

– Perfect. Băieţi, voi puteţi să vă luaţi maşinile. Le voi aduce eu acasă în siguranţă.

– Sper că le vei aduce în siguranţă Bella,, nu vreau ca Rosie a mea  să păţească ceva după felul în care conduci tu. A spus Emmmett rânjind.

– Oj, ce drăguţ din partea ta Em, dar stai calm, va fi înapoi la tine fără nici o zgârietură. Dar încă mai eşti supărat pentru felul în care ai pierdut ieri cursa? L-am tachinat eu.

– Eu, supărat pentru ceva atât de mic? Te rog…

– Ha ha. Dacă tu eşti cel care s-a gândit la asta nu cred că a fost ceva care valora puţin pentru tine.

Le-am”aranjat” pe fete în maşină, aşa că puteam să conduc liniştită! Pe Alice am urcat-o în faţă în caz că avea de gând să sară prin spate şi din „greşeală” să mă lase fără vedere. Rose ştia de ce am aplicat această strategie, avea ea de gând să o împiedice dacă se gândea că „săritul” prin parbriz este o chestie „cool” şi la „modă”. I-am zâmbit şi după ce eram afară din garaj am apăsat acceleraţia şi după nici douăzeci de metri am călcat frâna, făcând spiriduşul de lângă mine să îşi instaleze imediat centura de siguranţă. Cineva trebuia să îi explice că centura era un lucru foarte „la modă” pentru viaţa ta. A zâmbit drăceşte şi mi-a „mulţumit” printr-o răsucire spre fereastră. Se supărase, iar eu nu am stat să o consolez, pur şi simplu am băgat în viteză şi am decolat de acolo. Bineînţeles că nu a putut sta prea mult supărată pe mine, după două minute deja îmi vorbea despre cum credea ea că va decurge petrecerea.

În La Push totul părea foarte calm, cam prea calm aş putea spune…

Tocmai când parcam maşina în faţa casei lui Jake l-am şi zărit pe acesta ieşind din casă. Mi-a deschis portiera, m-a scos pe sus din maşină şi m-a ridicat într-o îmbrăţişare de urs! De când crescuse puştiul acesta atâta? Mi se părea mai mare acum de când îl văzusem ultima dată.

–          Jake! O să mor la şaptesprezece ani dacă nu îmi dai drumul! Am gâfâit eu.

–          Aaa, scuze! Ce faaaaci? Mi-a fost dor de tine! S-a smiorcăit el. Puteai să mai vii şi tu pe la mine.

–          Adevărul este că maşina ta nu mai are benzină pentru un drum mititel până în Forks la mine. L-am ironizat eu.

–          Daa, păi şti şi tu cum e cu munca şi..

–          Stai, stai stai! Munceşti? Ce maşină? Bella?

–          Scuze Alice! Jake, ele sunt prietenele mele, Alice Cullen şi Rosalie Hale!

–          Încântate! Au chiţăit ele la unison, fetele astea uitam atât de repede de prietenii lor.

–          Ele mă ajută cu petrecerea şi totul. De aceea ne şi aflăm aici, să îţi aduc invitaţia pentru petrecerea mea de optsprezece anişori. I-am adus una şi Diannei, care sper să ne onoreze cu prezenţa!

–          Glumeşti! Vom fi acolo! Dar intraţi, vă rog! De ce stăm afară? Tata te aşteaptă, îi este atât de dor de viitoarea lui noră.

Alice şi Rose au încremenit. Nu ştiau cum ar trebui să reacţioneze. Adică, eu – Bella – sunt logodită şi nu le-am spus, şi pe deasupra logodnicul meu are altă prietenă.

–          E o glumă de-a noastră, le-am clarificat eu situaţia.

–          Ce glumă? A răspuns Jake împingându-şi mâna în jos pe spatele meu aproape de fundul meu.

–          Chiar este o glumă! Am început eu să râd, Jake este doar egoist şi nu vrea să mă împartă cu nimeni, dar eu îl las să aibă prietene, m-am fofilat eu.

–          Ce rea eşti! Rea-o! S-a smiorcăit el.

–          Şi eu te iubesc, Jake! Căsătoreşte-te cu mine. Acum, aici.. Alice va fi domnişoara de onoare, iar Rose preotul! Scuze Rose, dar Alice îşi doreşte asta de când era de două luni. Am început să râdem cu toţii. Fetele îl agreau pe Jake, iar asta era un lucru super OK. Bineînţeles că au urmat întrebări despre unde munceşte, câţi ani are, ce maşină are şi tot aşa.

Eu m-am retras cu Billy şi am vorbit despre sănătatea lui, dacă are nevoie de ceva. Mi-a spus despre firmă, despre cum merg lucrurile şi cât este de încântat de prietena lui Jacob. M-a pus pe gânduri, asta însemna că este o tipă foarte de treabă dacă şi el o plăcea. Doar sper să nu fie vre-o prefăcută care să îi vrea doar banii.

–          În regulă fetelor, cred că v-a ajuns cât l-aţi ţinut pe Jake de vorba. Cred că este timpul să plecam. Le-am spus fetelor. Chiar vroiam să plec acasă. În plus nu uitaţi cine vă aşteaptă. Am adăugat înainte să apuce să se plângă.

–          Oi! Aşa e. Se pare că Jake ne-a ţinut ocupate,şi nici nu ne-am amintit de băieţi. A chicotit Alice.

–          Da Alice. Stai să audă băieţii asta. Am spus zâmbind draceşte.

–          Bellaaaaa! Te rog, nu le spune nimic băieţilor, doar ştii cum sunt. A început Rose să se plângă. Mai ales Emmett.

–          Mă rog. Oricum, nu eu sunt cea care va trebui sa dea explicaţii. Eu doar vă las unde vreţi şi pe urmă plec.

–          Ouch, aşa e Rose, trebuie să ne gândim la o scuză bună pe drum. Pa Jake, ne vedem mâine. A spus Alice şi l-a îmbrăţişat pe Jake.

–          Ne-a părut bine să te cunoaştem. A spus Rose.

–          Şi mie fetelor. Ne vedem mâine Bella. A spus Jake în timp ce mă îmbrăţişa.

–          Da, ne vedem mâine. O seară bună în continuare Billy! Am ţipat în timp ce mergeam spre uşă.

Ne-am urcat în maşină. Fetele amândouă în spate de data asta. Trebuie să vadă ce le zic băieţilor.

–          Deci, fetelor, unde vă duc? Amândouă la casele voastre? Sau amândouă într-un loc?  Le-am întrebat înainte să pornesc maşina.

–          Stai să îl sun pe Jazz să îl întreb unde e sau sunt. A spus Alice scoţându-şi repede telefonul şi sunându-l pe Jasper.

După câteva minute Alice mi-a spus să le duc pe amândouă la casa Cullenilor. Se pare că băieţii erau acolo. Hmm..o fi şi Cullen acolo? Eh, oricum, ce mă interesează? Oricum nu intru.

Am ajuns la Alice acasă în zece minute cu condusul meu. Le-am zis fetelor că ne vedem mâine şi le-am urat noapte bună. După ce mi-au mulţumit şi mi-au urat şi ele la fel – au ieşit din maşină şi s-au îndreptat spre casă.

După ce au plecat fetele am pornit şi eu spre casă. Sper că Charlie încă mai doarme. După cât de mult lucrează… Când am ajuns acasă am observat că luminile din bucătărie şi de pe hol erau aprinse. Se pare că Charlie nu mai doarmea. Va avea parte de o morală când voi intra. Mi-am parcat maşina în garaj  şi am intrat în casă pe uşa din interior.

–          Charlie Swan! Ce faci treaz? Nu trebuia să dormi? Am început să îl cert imediat ce l-am văzut.

–          Doamne, Bella. M-ai speriat de moarte! Nu te mai furişa aşa pe lângă mine. Am primit un telefon de la secţie şi trebuie să ajung cât mai repede posibil. Acum am plecat. Pa Bella. Să fi cuminte în seara asta.

Nici nu am apucat să îi răspund că a ieşit pe uşa de la garaj. Huh, chiar se grăbea. Stai..Sunt singură acasă din nou! Trebuie să le sun pe fete şi să le întreb dacă vor sa vină să doarmă din nou la mine. De data asta doar fetele. Hm, sau mai bine le-aş face o surpriza şi mă duc să le iau eu.. Am stins luminile şi am fugit în garaj. Se pare că tata şi-a luat Bugatti Veyron-ul. Am intrat în maşină şi am zburat înapoi spre casa Cullenilor. Când am ajuns am mers spre casă şi am sunat la usă.

–          Mă întreb cine e la ora asta. Am auzit un bombanit din spatele uşii.

Oh, nu! Nu, nu, nu! La asta chiar nu m-am gândit! Te rog să greşesc eu şi să nu fie Cullen. Doamne, de ce mă urăşti atât de mult?  Normal că el a răspuns.

–          Swan, a spus dându-şi ochii peste cap. Ce vrei? Doar ai fost aici acum câteva minute când le-ai adus pe Alice şi Rosalie. A spus aspru.

–          Nu te intresează pe tine ce vreau. Lasă-mă să intru, vreau să le văd pe fete. Doar nu crezi că am venit să îţi văd moaca? L-am întrebat sarcastic.

–          Intraţi prinţesă. A spus şi el la rândul său –  sarcastic dându-se într-o parte, terminând cu o plecăciune. Am trecut pe lânga el ne-mai-băgându-l în seamă şi mergând spre camera de zi.

Când m-a văzut Alice a sărit din braţele lui Jasper şi a venit spre mine.

–          Bella! Ce cauţi aici? Am crezut că ai plecat acasă.

–          Jeez, da’ ştiu că te bucuri să mă vezi. Am spus sarcastică.

–          Normal că mă bucur! A ţipat în urechea mea.

–          Uh, nu e nevoie să îmi ţipi în ureche Alice. Te aud destul de bine.

–          Lasă asta şi spune de ce eşti aici! A spus Rose venind si ea lângă noi.

–          Bună băieţi. Am spus ignorându-le pe fete şi întorcându-mă spre Jasper si Em.

–          Hey Belly! A răspuns Emmett, pe când Jasper doar a dat din cap arătând că m-a auzit.

–          Bella! Nu ne mai ignora şi spune-ne cum de eşti aici şi nu acasă! A spus Alice bosumflându-se.

–          Off, sunt singură acasă şi vroiam să văd dacă vreţi să veniţi din nou la mine? Dar de data asta doar voi doua. Am spus repede, înainte să le vină vre-o idee.

–          Yay! A ţipat Alice, iar lângă urechea mea. Cred că o să surzesc dacă mai are de gând să ţipe mult.

–          Dar nu era tatăl tău acasă? A întrebat Rose în timp ce Alice începuse să danseze în jur.

–          Ba da, dar a fost sunat de la secţie şi a trebuit să se ducă urgent.

–          Oh.  Eu vin, nu am nimic împotrivă cu o seară a fetelor. A spus Rose

–          Nici eu! Normal că mă bag! Nu ratez eu aşa ceva! A ţipat Alice de lângă Jasper. Se pare că nu voi fi singura care va surzi.

–          Nici eu nu am de gând să ratez asta! Rochiţe, fustiţe, parada modei, machiaj, dormit în chiloţi… de parcă aş putea să ratez aşa ceva.

–          Am menţionat cumva aspectul că vom fi doar FETE? Emmet, nu ai ce căuta la petrecere, doar dacă nu cumva te cheama Emmetella! Am răspuns eu, terminând fraza printr-o porţie sănătoasă de râs.  Cu toţii m-au urmat pe drumul “râsului”.

Am aşteptat până când Alice şi-a luat cele trebuincioase, după care am mers la casa Hale pentru Rose. Jasper a rămas la Emmet pentru o seară a băieţilor, în încercarea lor stupidă de a ne face geloase, doar că nu le mergea, ştiam eu ce înseamnă “serile astea romantice între băieţi”, aveau să descopere la ce e bun internetul şi acele lucruri ar fi: pornografia, pornografia şi…pornografia.

–          Fetele eu mă gândeam să stăm la piscină până când o să ne încreţim pielea atât de râu încât o să avem nevoie de trei tuburi de cremă ca să ne refacem, a chicotit Alice.

–          Votat! Am răspuns eu şi Rose în acelaşi timp.

Am început să chicotim toate şi ne-am luat la întrecere spre băi pentru a ne schimba în costumele de baie. Eu am îmbrăcat costumul meu simplu alb. Niciodată nu mi-au plăcut costumele de baie cu prea multe fiţe sau „de fiţe”.

Alice adoptase un costum la fel ca al meu, doar că era negru cu cercuri gri pe el. era drăguţ, simplu, perfect. La fel şi pentru Rose, un costum simplu negru cu bulinuţe colorate pe el.

Era deja ora nouă când ne săturaserăm de vorbă şi bălăceală. Tocmai ne pregăteam să ieşim din piscină când un zgomot mi-a atras atenţia. Era drăcia aia de alarma „inteligentă” instalată de Charlie. Se activa singură, dacă într-un interval de cinci minute nu mai intra sau ieşea nimeni din casă. Codul era unul simplu, dar era atât de „inteligentă” încât Charlie era in stare să îţi ţină o prelegere de cel puţin cinci ore pentru a-ţi explica cum funcţionează. Era mai simplu dacă explicam eu: pur şi simplu exista un dispozitiv în fiecare cameră din casă care făcea un zgomot aproape insesizabil pentru infractor, dar nu şi pentru cei care locuiau în casă. Aşa puteai foarte frumos să îţi dai seama că cineva ţi-a spart casa, să pleci de acolo cât încă mai poţi şi să mai şi suni la 911.

Imaginaţi-vă asta dezvoltată într-o discuţie de minim cinci ore. Infern!

Le-am avertizat pe fete să mă urmeze. Dar tocmai când să ieşim din piscină, ne-am dat seama cine erau de fapt hoţii noştri. Emmet şi Jasper veniseră în vizită. S-au aruncat asupra noastră prefăcându-se că ne îneacă, făcându-ne să zbierăm după ajutor. Lucru pe care nu l-am făcut, evident, dar în schimb i-am gâdilat până când nici unul dintre ei nu mai putea respira.

–          Râsul este cheia spre a face un băiat să îţi îngenuncheze. Am afirmat eu, luând aerul unui filozof.

–          Ooo da! O să vezi tu Bella!

–          Nu mai face ameninţări Emmet, altfel o să rişti să mai primeşti o porţie.

–          Nuuuuuuuuu! Te rooooog! Cer milă! Îndurare!

–          OK, OK! Dar ce căutaţi la noi la „petrecere” sau va ajuns pornografia? Am întrebat eu sarcastică.

–          Onorată instanţă, a început Jasper cu amuzament pe faţă, ne pare rău să recunoaştem, dar ne-au fost furate iubitele, iar aceasta a fost o misiune de salvare. Poate dacă răpitorul şi-ar fi dat seama că suntem la pachet şi că nu putem să fim furaţi separaţi ar fi înţeles gravitatea situaţiei. A încheiat el scurt.

–          Sunteţi nebuni! Zău! Am exclamat eu râzând cu gura până la urechi.

Am promis pace şi am mai promis de asemenea că nu vor mai exista răpiri decât la pachet. Am pregătit cina ajutată de Alice şi expertul nostru în degustat – Emmet, iar la ora doisprezece dormeam duşi cu toţii.

Am dormit singură, dar nu mi-a păsat. Dimineaţa m-am trezit la şase şi am coborât la parter pentru a pregăti o gustare pentru termitele pe care le ţineam în casă pe post de prieteni. Am râs singură de propria mea glumă. Asta era grav, nu? Poate o fi doar efectul Emmet.

Am făcut clătite. Clătitele erau preferatele mele. Ale mele şi ale ei.

–          Bună dimineaţa! LA MULŢI ANI!!!!!!!

–          Ooo, dar sigur eşti matinală, Alice nu glumă! Am zâmbit eu.

–          E vina ta! Jasper s-a trezit când a auzit zgomot în bucătărie şi m-a trimis să îţi spun „La mulţi ani!”. L-am întrebat cum de a auzit, dar băiatul acesta e „armata în persoană”. Are auzul de parcă ar fi pisică.

–          Mulţumesc Alice, am răspuns eu râzând, te rog ia un loc şi mănâncă nişte clătite. Jasper, am pronunţat eu cât mai încet posibil, haide şi tu la masă.

–          Nu este nevoie să strigi, Bella. Sunt chiar aici!

–          Aaa, scuze. Ia un loc te rog. Am îngăimat eu. WOW, Alice avea dreptate.

–          Nu mai faceţi feţele astea, a fost o glumă. Eram chiar în spatele lui Alice, doar că am rămas „pitit” după uşă şi am ascultat conversaţia! Să  îţi fi văzut faţa Bella, dar mai ales tu Alice! Parcă vorbeaţi despre un extraterestru!

Am început ziua râzând.

Pe la opt şi jumătate ne-au onorat cu prezenţa şi Emmet şi Rosalie. Au mâncat şi ei. Alice şi Rose m-au luat de o parte şi mi-au arătat cadoul lor. Nu ştiu unde dispăruseră băieţii. Cadoul era… WOW, fără cuvinte. O rochie superbă de seară, roşie cu o pereche de sandale negre absolut extraordinare.

–          Aa, şi cum s-ar presupune că aş intra eu în rochia aia?

–          Cu grijă, mi-a răspuns scurt Rose. Ţi se potriveşte, am verificat măsura de cinci ori, vrei să o încerci?

–          Glumiţi? Acum?

–          Da! Mi-au răspuns amândouă în cor.

–          OK, să trăiţi!

M-au ajutat să mă îmbrac şi să mă încalţ. Aveau dreptate, arătam extraordinar. Alice s-a ocupat de coafură, iar Rose de machiaj. Până în ultima secundă nu mi-am dat seama că era deja patru după amiaza, iar invitaţii aveau să sosească foarte curând.

Coafura nu era una extravagantă, părul meu negru cu reflexii roşcate stătea acum ondulat. La prima vedere părea natural, dar dacă îl analizai puţin observai că era lucrat de o mână micuţă şi iscusită. I-am mulţumit lui Alice pentru ceea ce a făcut cu părul meu, la fel am făcut şi pentru machiajul perfect pe care mi-l aplicase Rose.

Când am ieşit în curtea din spate am observat că Emmet şi Jasper terminaseră de pus totul la locul potrivit. Era perfect! Aranjamentele, luminile, muzica – totul era perfect! Mai mult decât atât mă făcea să mă simt atât de fericită. Un sentiment pe care nu îl mai experimentasem de ceva vreme.

–          Bella, cine e fratele tău scump şi iubit? A început să se schimonosească Emmet.

–          Aaa, nu am un frate „scump şi iubit”, dar dacă aş avea acela ar fi Jasper, i-am răspuns eu cu un zâmbet diabolic pe faţă.

–          Ce rea eşti!!!! Dar norocul face ca persoana cu care m-am ocupat de acest cadou să fie celălalt „cel mai bun frate”. Vin-o după mine, dar te rog asigură-te că ţi-ai luat doza de insulină, altfel s-ar putea să îţi scadă glicemia.

–          De când ştii tu medicină Em? L-am întrebat eu sarcastică.

–          De când m-am gândit că să operez fete e un lucru bun. Chirurgie plastică scrie pe mine.

–          Iar eu sunt Einsten. Şi crede-mă nu sunt sau cel puţin nu eram ultima oară când am verificat.

Cu toţii au râs de remarca mea şi totodată au rămas surprinşi de cunoştinţele medicale ale lui Emmet. Nimeni nu ştia de visul acesta al lui. Când m-au condus în faţa casei aproape că am leşinat. Măcar în privinţa aceasta avusese dreptate, chiar aveam nevoie de ceva să mă calmeze altfel riscam să îmi adun inima de pe jos. Un Infiniti Essence stătea perfect neatins în faţa casei mele. ÎN FAŢA CASEI MELE CU O FUNDĂ URIAŞĂ ÎN JURUL LUI! Nu se POATEEEEEEEEEEEEEEEEE!

–          Nu. Îmi. Vine. Să. CREEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEED!!!!!!! SUNTEŢI NEBUNI? W.O.W. NU, E IREAL. VISEZ. UN INFINITI ESSENCE. AL MEU. CADOU.

Nu mai conştientizam nimic. Eram practic absorbită de frumuseţea, design-ul său, culoarea argintie… eram fermecată!

–          Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc!

–          Nu ai pentru ce Bella! A fost plăcerea noastră. Şi a părinţilor noştri. Mi-a răspuns Jasper.

–          Stai puţin! Care părinţi?

–          Păi Carlisle şi Esme, Terry şi Angelique Hale şi, desigur Charlie.

–          Nu! I-aţi implicat pe părinţii voştri în asta?

–          Păi da! Adică ei ne-au întrebat ce ţi-ai dori şi noi ne-am amintit de marele tău vis: să ai propriul tău Infiniti Essence!

–          Voi sunteţi conştienţi că „chestia aceasta”, am gesticulat eu spre maşină, nici măcar nu a apărut pe piaţă? Cât aţi dat pe ea?

–          E cadou! Nu se spune! S-a smiorcăit Alice. Nu ai putea pur şi simplu să o accepţi, să ne mulţumeşti şi să facem o tură cu ea?

–          Noi am cam testat-o. Mi-a răspuns Jasper. Eu, Emmet şi Rose. Iubit-o cred că doar voi două aţi mai rămas.

–          Nu pot să cred, s-a ambalat Alice, trădătorilor!

–          Haide, Alice! Îţi arăt eu tot ce vrei să afli!

Emmet mi-a aruncat cheile, dar nu înainte de a-i îmbrăţişa pe toţi şi a le mulţumi pentru efortul pe care l-au făcut. Eram, cred, ce-a mai fericită persoană din lume. Nu „cred”, ci cu siguranţă că eram cea mai fericită persoană din lume.

Am ambalat motorul de doar şase sute de cai putere până în Port Angeles! Eram şocată că deţineam, de acum încolo, o astfel de maşină. Alice nu a scos nici un singur cuvinţel pe tot parcursul drumului. O fi fost de la viteza de peste două sute cincizeci la oră.

Când am ajuns acasă, am parcat maşina în noul ei locşor şi am adăugat cheile în cuierul de lângă uşa care dădea în interior. Mă simţeam atât de mândră. Când am intrat am observat că în curtea din sparte deja se strânseseră câteva personaje noi – probabil invitaţi şi că muzica răsuna din boxele imense aranjate strategic de Emmet.

Am fost invitată la dans de un tip blond – Mike – cred. Nu dansa prea bine. Rosalie şi Alice au lăsat multe guri căscate cu ajutorul ţinutelor alese împreună.

–          Aţi văzut că faceţi furori? Am întrebat eu încercând să acopăr puţin din muzica dată prea tare.

–          Cine vorbea. Cincizeci la sută dintre băieţii de aici sunt cu ochii pe tine. Mi-au răspuns ele.

–          Să nu exagerăm! Le-am făcut semn să dansăm. Eram chiar curioasă cine era DJ-ul pentru că făcea o treabă grozavă!

Alice ne-a părăsit pe mine şi pe Rose pentru un pahar cu suc. am fost mânioasă că ne-a lăsat pradă „lipitorilor” nesuferite de la petrecere, dar Emmet şi Jasper au apărut de nicăieri perfecţi pentru salvarea de care aveam nevoie.

Jasper s-a scuzat că el nu ştie să danseze şi a plecat după prietena lui rătăcită. Emmet dansa cu Rose, iar eu mă simţeam puţin ciudat pentru că stăteam pe capul lor. Un dans lent a acaparat urechile invitaţilor şi pe ale mele, semn că îndrăgostiţii sau cei care voiau să facă o mişcare erau invitaţi pe ringul de dans.

Eu m-am retras. Tocmai când voiam să mă îndrept spre Angela, căci o recunoscusem în mulţime şi voiam să îi mulţumesc pentru că venise, m-am împiedicat de un idiot.

–          Oh, scuze! Nu eram atentă! M-am scuzat eu.

–          Mi-am dat seama de asta. Numai o idioată ca tine ar fi putut să facă asta.

–          Cullen! Am mârâit eu printre dinţi.

–          Chiar eu, unicul şi inegalabilul…

–          Măgar împuţit! Da, ştia asta!

–          Foarte amuzant, Swan, păcat că mi-am trimis simţul umorului în vacanţă acum câteva zile. I se tot făcea rău de la câte idioţenii scoteai pe gură.

–          Porc miso..-.. cum dracu’ ai intrat aici?

–          Cu ajutorul lui Alice, evident! Suntem fraţi ai uitat?

–          Nu te cred! Alice mi-a promis!

–          Păi, da! Practic a lăsat invitaţia pe masa din bucătărie, pentru părinţii noştri, numai că eu am luat-o primul. Diabolic pan, nu?

–          Da, diabolic plan pentru copii de cinci ani ai inventat! Nu pot să cred că te-ai umili atât pentru o simplă petrecere. I-am aruncat eu cu „inteligenţă” în faţă. Oricum trebuie să plec! Mai vorbim! Pa-pa!

Am trecut de el, croită să ajung în bucătărie. Numai că tocmai atunci am auzit soneria de la intrare. Cred că era Jacob cu Dianne! Abia aşteptam să o cunosc.

Mă pregăteam să deschid când în spatele meu a apărut Alice!

–          Hei, mă gândeam să deschid eu, dar dacă tot eşti aici! A şuşotit ea.

–          Merci!

–          Apropo, avem o problemă! Idiotul de frate al meu a aterizat la petrecere nu ştiu cum şi tocmai a căzut în piscină. Părea că se îneacă aşa că Emmet a sărit după el.

–          Din partea mea poate să se înece, am replicat scurt.

–          Da, dar am impresia că s-a lovit la cap. sper doar să nu fie grav, se smiorcăia Alice.

–          Totul va fi bine!

Am deschis uşa şi atunci l-am văzut pe Jake. Purta un costum negru, cred că venea direct de la muncă, dar ea. Ea era fabuloasă. Avea pielea perfect bronzată şi un păr blond perfect aranjat. Nici măcar un firicel nu era deranjat de la locul lui. Rochia scurtă, gri cu cristale şi pantofii cu toc cui îi făceau picioarele să arate şi mai lungi decât erau deja. Cred că avea un metru şaptezeci.

–          Victoria! A ţipat Alice scăpându-i paharul de suc pe care îl avea în mână. Ce dracu’ cauţi aici? A scuipat ea.

Cine? Nu era Dianne?

–          Cullen e inconştient! Chemaţi ambulanţa! S-a auzit din grădina din spate.

Ce dracu’ s-a ales de petrecerea mea?

Inconştienţa este un lucru dulce, o moarte a gândurilor pierdută în neantul răbdării.

_____________________________________________________

Sunt prea obosita pentru a mai explica ceva 🙂

Maine veti vedea tinutele si asa o  sa intelegeti de ce am adaugat o noua pagina la “Too Late Pics” intitulata – Infiniti Essence

V-am pupat,

Theo~

Advertisements

31 responses

  1. Pingback: Capitolul 6 « Too Late…

  2. Øaиa ♥

    wow! v-ati intrecut pe voi, fetelor [:X]
    imi place la nebunie [:D<]
    Oana va pupaceShte [:*:*:*]

    August 1, 2010 at 11:35 PM

  3. Øaиa ♥

    am ras in hohote, mai ales la fazele cu Alice [:))] sa sara prin parbriz [=))] doamne!
    si ce cadou!!! oh viaTza [:X] si ce cauta Victoria la party? Edward a picat in piscina pentru ca era beat sau pentru ca a aflat de ea? [:-?]HuGs`4`Uh [>:D<]

    August 1, 2010 at 11:36 PM

  4. dienuta1

    super cap!!Il astept pe 7

    August 2, 2010 at 2:03 PM

  5. Pingback: 14 « MD si Kidnapped

  6. Minunat!:X
    Emmett e de-a dreptul nebun :)) :))
    Sunt curioasa ce o sa intample cu Edward,numai in piscina nu cadea…
    De abia astept continuarea:X
    Spor la scris:*

    August 3, 2010 at 5:29 PM

  7. E super:>
    Abia astept sa vad ce se intampla cu Edward…si de ce se perinda Victoria pe acolo:-?
    Next>:D<

    August 4, 2010 at 5:58 PM

  8. wow…
    faza cu rapitul iubitelor e tare… baietii sunt nebuni dupa fete…
    Edward sa cada in piscina… nu ma asteptam la altceva….
    dar ce cauta Victoria aici????
    nextul cat mai curand.. te rog 🙂

    August 4, 2010 at 10:16 PM

  9. vk

    Wow…m-ati lasat cu gura cascata.Mai am putin si cad de pe scaun.Deci ador ce ati scris,ador capitolul,ador ideea cu adaugarea imaginilor…ADOR Fanficul asta.Capitolul este superb.De abea il astept pe urmatorul.
    Spor la scris si multa inspiratie.
    Kisses and hugz Aleee

    August 4, 2010 at 10:28 PM

  10. pfff…:O:O
    ft tare capitolul…
    dar sfarsitul…n-am cuvinte! bestial!!:X:X
    de abia ast cap urm:X:X

    August 5, 2010 at 1:00 AM

  11. Silver

    Hey ! Este superb fikul ! Imi palce la nebunie ! As putea sa il public pe blogul meu si al Geanynei de stiri ? Arunca o privire si lasa-mi un raspuns ! http://tnmecbrdtwilight.blogspot.com/ Xo xo Silver

    August 5, 2010 at 1:16 PM

    • Theo~

      desigur ca il poti publica! nu este nici o problema 🙂
      pupici,
      theo~

      August 5, 2010 at 11:42 PM

  12. nu-mi spun ca Dianne avea o sora geamana,sau s-a dat drept altcnv:D…bafta la scris:*’:*ati facut o treaba super cu acest cap

    August 6, 2010 at 5:48 PM

  13. oandy95

    Buna, eu sunt Oandy si sunt noua pe aici…nice to meet u…imi place forte mult cum scrieti…tinetio tot as..abea ast cap urmator… app dak ati putea arunca si o privire pe blogul meu si v’ati da cu parerea m’as bucura ff tare…deocamdata am pus doar rezumatul:D http://oandy95.wordpress.com … kiss:*

    August 12, 2010 at 9:31 PM

  14. Zipyღ

    opa…ce a mai facut Edward acuma?
    si Jake ce dragut este…:D
    Bella draga te comporti ca o mama
    offf…cel mai dragut este Emmett:X:X:x
    app
    am pus capitolul 5 la Intentii necurate:D
    http://intentiinecurate.wordpress.com/capitolul-5-o-noua-mama/
    sper sa va placa:D

    August 15, 2010 at 6:25 PM

  15. Wow!
    Tare capitol!
    Saracutul de Eddie…
    succes in continuare!

    August 29, 2010 at 12:10 PM

  16. Ati primit o leapsa de la mine 😉
    Click pe blog pentru detalii :>

    September 3, 2010 at 10:33 AM

  17. Ai primit leapsa de la mne! :P:*

    September 4, 2010 at 9:47 AM

  18. Maria

    Wow! Deci…genial! SIncer nu inteleg cum de va vin ataea idei. Capitolul asta e prea tare. Si faza cu rapitul la pachet :)) …
    Capitolul 7? 😀 ;;)

    September 11, 2010 at 2:30 PM

  19. laurik

    http://loveintheforce.wordpress.com/wanted/
    care-i faza?
    ai decis ca poti continua acest fic???
    oricum ii dragut
    pe cand next

    November 8, 2010 at 10:22 PM

  20. justme

    cand vei posta urmaorul capitol ?

    e foarte drgutz ficul

    December 26, 2010 at 2:42 PM

  21. justme

    deci mai continui acest fic sau lai abandonat ??:( mie chiar imi place 😀

    December 28, 2010 at 11:57 AM

    • Theo~

      Inca nu stim daca vom mai continua acest fic… in principiu ramasese pe un “NU”..dar poate ne mai gandim… 🙂

      Love,
      Gaby & Theo

      December 28, 2010 at 1:34 PM

  22. justme

    te rogg continua

    ficul este prea interesant fata de altele….chiar merita :D:D

    December 28, 2010 at 10:14 PM

  23. scumpyca

    cand apare urmatorul?

    February 25, 2011 at 4:39 PM

  24. Madyu

    sper ca-l vei continua curand!!!!

    May 18, 2011 at 6:06 PM

  25. Alexxax

    Continua te rog :X

    June 1, 2011 at 2:52 PM

  26. Ralla

    Hy girls! Si eu sunt noua si nu prea stiu ce sa spun inafara de faptul ca ador ceea ce scrieti voi si chiar vreau sa citesc continuarea…chiar m-ati lasat in suspans…de ce nu ati mai publicat nimic? Stima si respect pentru ceea ce faceti! Va rog..ma scrieti continuarea..vad ca aveti multe idei chiar superbe(rapitul la pachet…incurcatura cu victoria…relatia dintre”Swan” si “Cullen”) pe care le ador asa ca inca odata va rog muult de tot sa dati frau liber creativitatii si sa il impartsiti cu noi daca nu cer/em prea mult.

    Cu admiratie si respect pentru ceea ce faceti,Ralla.

    July 30, 2011 at 1:08 AM

  27. hgfjfgj

    da pai nu vreau sa te superi pe mine sau chestii de astea dar devine deja plictisitor sa faci fanficul si dupaia sa nu-l mai scri sau sa iei o pauza…mai bine nu ai mai scrie daca tot nu-l vei mai continua.sorryyy

    August 5, 2011 at 12:15 PM

    • Theo~

      Hello Iuli,

      Imi pare rau sa te anunt ca plictisitor sau nu trebuie sa intelegi ca nu a fost vina mea si cu asta basta 🙂

      O sa revin cu mai multe detalii mai tarziu 🙂

      Theo~

      August 5, 2011 at 4:35 PM

  28. edw

    hey…
    este un fic grozav si am o sg intrebare (probabil evidenta):mai continuati?
    plzzz spune ca da pt ca ai o gramada de oamnei care asteapta continuarea si desi eu am descoperit de putin timp blog-ul, vad ca e cv lume care asteapta cam de 1 an:d
    am int ca nu mai vrea ,,partenera,, ta sa continue(sau am inteles gresit?)dar oricum poti continua tu sg
    si dak te gandesti si te temi de faptul ca nu vei atinge perfectiunea(desi eu cred ca o vei face:x) crede-ma ca multi de aici(sper sa nu ma insel)
    vrem sa vadem macar cum se termina povestea
    o poveste prea interesanta
    si u ai talent(crede-ma am inceput sa scriu si eu un fic si nu ma pricep deloc ,dar u da:-*)
    sper ca imi vei raspunde cu un DA mare la intrebarea mea de a continua
    bye….:-*:-*:x

    August 11, 2011 at 6:35 PM

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s